Metropola, care este și unul dintre cele mai mari orașe ale lumii, se desfășoară pe un lac de mare altitudine și se sprijină pe un acvifer preistoric ce furnizează cam 60 % din apa potabilă pentru cei 22 de milioane de locuitori, conform CNN.
În decursul timpului, acest acvifer a fost exploatat atât de intens încât a provocat afundarea solului de deasupra lui. Suprapunerea a dus și la o criză cronică a apei, punând Mexico City în situația unei posibile „zile zero”, când robinetele ar rămâne fără apă.
Afundarea accelerată a orașului a fost agravată de extinderea urbană continuă, noile construcții adăugând un plus de greutate pe solul argilos.
Tasarea orașului, înregistrată încă din 1920
Fenomenul de tasare al Mexico City a fost observat pentru prima dată în anii 1920, iar de atunci locuitorii au resimțit consecințele: străzi crăpate, clădiri înclinate și pagube la rețeaua feroviară.
Noi imagini obținute de satelitul NISAR, un proiect comun al NASA și al Organizației Indiene de Cercetare Spațială, demonstrează amploarea acestei probleme în detalii uluitoare.
NISAR a fost creat pentru a cartografia unele dintre cele mai complicate procese ale planetei și poate detecta mișcări fine, cum ar fi afundarea solului. Este unul dintre cele mai puternice radare lansate vreodată în spațiu, potrivit NASA.
