Violența domestică este o realitate trăită zi de zi de mii de femei din România, o realitate care poate transforma frica în tragedie. După cazul Teodorei, tânăra ucisă de fostul partener într-un cartier privat din Ilfov, mai multe victime ale violenței domestice au găsit curajul să vorbească. Au decis să își spună povestea pentru ca oricine recunoaște în cuvintele lor semnele unei relații abuzive să știe că există ajutor.
Sunt femei care au decis să nu mai accepte frica, controlul și izolarea. Femei care speră ca vocea lor să fie auzită și să salveze alte vieți. Ele spun că au experimentat toate formele de violență, de la cea psihologică, socială, verbală, economică, cibernetică, până la violența fizică.
O victimă a violenței domestice a decis să își spună povestea. Ea spune că a fost determinată să vorbească pentru ca femeile care sunt în relații abuzive să realizeze că abuzurile nu se vor opri, indiferent de reacția femeii. Ea spune că a trăit o relație care a început cu vorbe frumoase, dar care a degenerat treptat în abuzuri fizice și verbale.
Ea spune că a existat un moment în care a hotărât să plece de lângă partenerul abuziv. A sunat la telefonul verde, la linia gratuită, și a primit sfaturi și ajutor. A mers la poliție să depună plângere și i s-a emis ordin de protecție.
Victima spune că are un mesaj pentru femeile care se află în situații similare: „Curaj! Nu aveți nicio vină. Să nu vă fie rușine, mai ales rușine și frică. Căutați informații, există soluții, cereți ajutor!”. Ea speră că, prin povestea ei, poate să ajute alte femei să evadeze din relații abuzive și să nu mai treacă prin ce a trecut ea.
Ea spune că nu mai poate să tacă, pentru că dacă ea tace, alte femei vor trece prin același lucru, sau poate mai grav decât a trecut ea. Ea vrea să protejeze următoarea victimă sigură și să rupă lanțul violenței domestice.
