O echipă de oameni de știință de la Children’s Medical Research Institute (CMRI), din Australia, a identificat un mecanism esențial prin care celulele canceroase își păstrează cromozomii intacți, permițându-le să se dividă continuu. Acest mecanism ar putea deschide calea către tratamente mai eficiente și mai bine tolerate.
Celulele canceroase au capacitatea de a se divide fără oprire, iar înțelegerea modului în care reușesc acest lucru poate deschide calea către tratamente mai eficiente și mai bine tolerate. În mod normal, la fiecare diviziune celulară, capetele cromozomilor, numite telomeri, se scurtează treptat; când devin prea scurți, celulele sănătoase încetează să se mai dividă.
Celulele canceroase evită acest „ceas biologic” prin menținerea telomerilor, ceea ce le conferă, practic, o formă de „nemurire” celulară. Majoritatea tumorilor folosesc pentru asta telomeraza, o enzimă care reconstruiește telomerii. În acest studiu, echipa de la Unitatea de Biologie Celulară a CMRI a descoperit că telomeraza este ghidată către telomerii ce necesită reparații de o rețea de fibre foarte fine din nucleul celulei canceroase, alcătuită din proteina actină.
Acestă rețea de actină este comparabilă cu o pânză de păianjen care prinde insectele, permițând telomerazei să găsească și să repare telomerii deteriorați. Descoperirea oferă și o explicație pentru supraviețuirea unor celule canceroase în fața chimioterapiei.
Tratamentele de chimioterapie urmăresc să distrugă celulele tumorale prin provocarea de leziuni la nivelul ADN-ului, însă studiul arată că aceste celule pot folosi telomeraza, împreună cu rețeaua de actină din nucleu, pentru a repara o parte din daune și a continua să se multiplice.
Rezultatele deschid perspective terapeutice promițătoare: dacă telomeraza ar putea fi blocată sau dacă această rețea de actină ar fi perturbată, chimioterapia ar putea deveni mult mai eficientă. În plus, acest lucru ar putea permite administrarea unor doze mai mici de chimioterapie, reducând efectele adverse nocive pentru pacienți.
Cercetarea a fost realizată cu finanțare din partea Australian Research Council, Perpetual Foundation, Ernest & Piroska Major Foundation, Cancer Council NSW, Arcus Foundation, Profield Foundation și Neil and Norma Hill Foundation.
