Elena Udrea a făcut afirmații surprinzătoare într-un podcast. Fostul ministru a vorbit despre perioada în care a ajuns în București și despre cum s-a simțit timp de multă vreme.
Udrea recunoaște că a trecut printr-o etapă dificilă după ce s-a transferat în capitală. I-a trebuit o perioadă îndelungată pentru a se adapta. Fostul ministru menționează că a purtat „complexul față de cei din țară”.
„Oh, da, sigur, da. Până după ce am încheiat sesiunea de examene și am absolvit facultatea, când am început să lucrez ca avocat, am început să câștig propriii bani, mi-am cumpărat prima mașină din banii obținuți lucrând la diverse companii. Am făcut o firma pentru un cunoscut și așa ușor am câștigat cei 100 de dolari în 1996, chiar am absolvit facultatea în acel an”, a declarat Udrea în podcastul condus de Damian Drăghici.
„Poate era mai ușor dacă executam în 2015”
Elena Udrea a reamintit și momentele grele traversate în închisoare. Cel mai mult a suferit din cauza distanței față de fiica sa.
„Am fost arestată de vreo patru ori. M-au arestat, mi-au acordat eliberarea provizorie. M-au arestat, m-au lăsat iarăși liberă. M-au arestat în Costa Rica, am fost condamnată acolo, iar ulterior mi-au permis eliberarea pentru că Curtea Constituțională a stabilit că procesul a fost ilegal. Apoi, să știți, doar eu nu am mai fost rejudecată. M-au lăsat să plec pentru ca să pot să execut, la final, cei trei ani și jumătate de închisoare.
Deci, oricât am amânat momentul, oricât am scăpat mereu, în cele din urmă a trebuit să mă duc să îmi execut pedeapsa. Poate că ar fi fost mai ușor să execut în 2015, când Eva nu era încă în viață, dar atunci s-ar fi putut ca să nu o mai am pe Eva.”, a mai adăugat fostul ministru.
Suferința a apropiat-o de Dumnezeu
Dificultățile traversate i-au oferit o învățământ spiritual și i-au apropiat de credință. I-a luat aproape un an pentru a parcurge întreaga Biblie, pe care a finalizat-o tocmai în noaptea de Înviere.
„Da, dar mă și pun această întrebare. A fost o probă care trebuia să o trec sau din greșeli, din greșeli am atras-o?
Am citit Biblia, deși o purtam aproape mereu cu mine, mai ales în perioada foarte greă din Costa Rica, când am fost închisă acolo și, să știți, singură, cu un copil mic. Purtam Biblia permanent cu mine. Nu am reușit, în afara de Psalm, să citesc din Biblie în acea perioadă, nimic în toți acei ani. Destui. Am citit-o în închisoare, mi-a luat un an și două luni pentru a o termina, dar am sfârșit-o fix în noaptea de Înviere, citind un capitol pe zi.
Deci fix în noaptea de Înviere am terminat de citit Biblia. Asta nu putea să fie decât un semn. În 2024 am terminat-o și a fost o experiență unică, mi s-a părut ca o izvor de curățenie, și am continuat să o citesc, o citesc aproape zilnic și să meditez asupra ei, să încerc să înțeleg mai mult. Și de câte ori deschid Biblia și citesc, sau aproape de fiecare dată, găsesc noi interpretări. Dumnezeu a fost esențial pentru mine în acea perioadă, pentru că singurul consol, singura speranță puternică, adevărată, pentru a nu-ți pierde speranța, era Dumnezeu”, a mai spus Elena Udrea.
„Nu mă puteam linisti”
„Din păcate, rugăciunea mea era una de disperare, adică nu era o rugăciune care să-mi aducă liniște, nu puteam să am un suflet liniștit pentru că tot timpul mă gândeam la Eva. Și mi-am dat seama că nu poate să funcționeze rugăciunea în astfel de condiții. Nu aveam repaus. Prima dată când m-au lăsat să plec, am zis, bine, vreți să ne luptăm? Ne luptăm și din închisoare, fără probleme. Acum nu mai eram singură”
Iubirea și suferința de mamă sunt cele mai intense emoții pe care le poate experimenta o femeie. Aș fi renunțat la tot ce am trăit în viață pentru a ști că Eva nu suferă, că este lângă mine și că nu pățește nimic. Atît de puternică este iubirea de mamă. Este iubirea, după părerea mea, lăsată de Dumnezeu pe pământ. Mă gândesc mereu la Fecioara Maria, la ce a trebuit să înfrunte ea când a văzut pe Iisus pe cruce. Copiii de azi, mulți dintre ei cresc ca într-un borcan, într-un laborator, nu înțeleg realitatea”, a mai spus Udrea.
Fosta ministră a Turismului a fost condamnată în dosarul „Gala Bute”, cu o pagubă estimată la aproape 9 milioane de lei.
