Aceste arme de înaltă precizie pot atinge obiective aflate la peste 1.000 km distanță și sunt văzute ca esențiale pentru descurajarea unui conflict cu Rusia, potrivit FT.
Planul agreat în timpul mandatului Biden prevedea desfășurarea în Europa a rachetelor Tomahawk și a sistemelor hipersonice Dark Eagle, oferind NATO posibilitatea de a lovi baze militare, silozuri de rachete sau infrastructură strategică adânc în teritoriul rus.
Specialiștii în securitate susțin că sistemele DPS sunt importante din trei motive principale: descurajarea unui atac prin amenințarea infrastructurii critice a adversarului, posibilitatea unui răspuns convențional fără escaladare nucleară și capacitatea de a neutraliza ținte strategice înainte ca acestea să fie puse în mișcare.
De ce statele europene nu au dezvoltat aceste arme
Țările europene membre NATO s-au bazat, timp de decenii, pe protecția furnizată de Statele Unite și au evitat crearea de sisteme terestre cu rază lungă pentru a nu încălca Tratatul INF privind armele nucleare intermediare.
În prezent, Germania și Spania dețin rachete Taurus, iar Franța și Marea Britanie operează rachetele Scalp și Storm Shadow. Acestea au o rază de aproximativ 500 km și sunt lansate din aer, ceea ce presupune că NATO ar trebui să aibă superioritate aeriană pentru a le utiliza eficient împotriva Rusiei.
Franța și Marea Britanie dețin, de asemenea, rachete cu rază lungă lansate de pe submarine, precum Tomahawk sau MdCN, însă acestea sunt puține și nu pot satisface nevoile defensive ale întregului continent european.
Pentru a diminua dependența de Washington, Germania, Franța, Polonia și Italia au inițiat în 2024 programul european Elsa, menit să dezvolte o nouă generație de rachete cu rază lungă. Ulterior, Marea Britanie și Suedia s-au alăturat acestui efort.
Cu toate acestea, majoritatea proiectelor sunt încă în stadii incipiente, iar rezultatele semnificative nu sunt așteptate decât după 2030. Analiștii în apărare susțin că Europa trebuie să găsească rapid soluții temporare pentru a acoperi golul militar.
Una dintre opțiunile examinate este adaptarea rachetei franceze MdCN pentru lansare de la sol. În paralel, companii europene precum Destinus produc deja mii de rachete de croazieră anual, unele fiind folosite și în Ucraina.
Germania intenționează să coopereze și cu Ucraina pentru dezvoltarea de noi tehnologii de atac la distanță. Kievul a creat în ultimii ani sisteme capabile să lovească ținte la peste 3.000 km, inclusiv racheta Flamingo.
