Fragilitatea, recunoscută ca unul dintre principalele indicatori ai îmbătrânirii, poate prezice necesitatea de spitalizare, apariţia dizabilităţii, dificultăţi în recuperarea post‑bolniță sau post‑intervenție, intrarea în cămine de seniori și, în final, decesul.
Specialiștii avertizează însă că această stare poate fi încetinită sau chiar ameliorată prin acţiuni simple, cum ar fi mișcarea regulată, o dietă echilibrată și menţinerea legăturilor sociale, conform Science Alert.
Persoanele în vârstă care prezintă fragilitate dispun de o rezervă fiziologică scăzută, ceea ce înseamnă că organismul lor reacţionează mai greu la boli, accidente sau situații stresante.
Astfel, afecţiuni aparent minore – de exemplu o infecție pulmonară, o modificare a tratamentului sau câteva zile de repaus în pat – pot duce rapid la pierderea capacităţii de a se descurca pe cont propriu.
În schimb, o persoană cu o stare de sănătate mai robustă are șanse mult mai mari să se refacă rapid după boli serioase.
Specialiștii subliniază că procesul de îmbătrânire variază considerabil de la individ la individ. Un adult de 82 de ani poate rămâne activ și independent, în timp ce altul de aceeași vârstă poate avea dificultăţi chiar și în a se ridica din scaun.
Din ce în ce mai mulţi medici consideră că este fragilitatea, nu vârsta cronologică, cea care modelează modul în care oamenii îmbătrânesc. De aceea, evaluarea fragilității a devenit o practică uzuală în numeroase unităţi medicale pentru pacienţii cu vârsta de peste 65 de ani.
Cum se evaluează fragilitatea
Există două abordări principale prin care medicii măsoară fragilitatea.
Prima le consideră un sindrom fiziologic caracterizat prin slăbiciune, oboseală, mers lent, pierdere involuntară în greutate și activitate fizică redusă.
Ceilalţi care manifestă una sau două dintre aceste semne sunt etichetaţi ca „pre‑fragili”, iar cei cu mai multe simptome sunt încadraţi drept fragili.
A doua metodă privește fragilitatea ca pe un cumul de probleme de sănătate apărute în timp.
Bolile cronice, dificultăţile de mișcare, tulburările de memorie, pierderea auzului sau a vederii, alimentaţia deficitară şi izolarea socială diminuează capacitatea organismului de a face faţă situaţiilor precum căderile, infecţiile sau internările.
Fragilitatea poate fi îmbunătățită
Deși multă vreme s‑a crezut că fragilitatea este ireversibilă, studiile recente arată că ea poate evolua în ambele sensuri.
Astăzi fragilitatea este percepută ca un spectru, de la forme uşoare la moderate şi severe. În anumite cazuri starea se poate agrava, însă în altele poate fi întârziată sau chiar corectată.
O analiză efectuată pe peste 42 000 de adulţi vârstnici a relevat că, în decursul a aproape patru ani, circa 14 % dintre participanţi şi-au îmbunătăţit starea de sănătate, aproape 30 % au devenit mai fragili, iar peste jumătate au rămas neschimbaţi.
Medicii susţin că semnele timpurii – oboseala, încetinirea ritmului sau pierderea în greutate – constituie un moment crucial pentru intervenție.
Exerciţiile fizice regulate, în special antrenamentele de rezistență ca ridicarea greutăţilor, benzile elastice sau exerciţiile cu greutatea corpului, practicate de cel puţin două ori pe săptămână, pot contribui la încetinirea procesului de fragilizare.
