Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a catalogat ca „uimitor” modul în care Miră Lucescu a fost omagiat, la nivelul marilor arene de fotbal europen, după trecerea sa în neființă.
„Miră Lucescu e, fără îndoială, cel mai important antrenor român, însă dacă ne uităm strict la cifre şi realizări, unii susţin că nu se ridică la nivelul marilor maeștri ai lumii. Și eu am fost surprins de amploarea imaginii sale în Europa la momentul decesului”, a declarat CTP vineri pe profilul său de social media.
„Să i se acorde un minut de reculegere pe Camp Nou, în deschiderea meciului de UEFA Champions League Barcelona – Atletico de Madrid, când nu a jucat, nu a antrenat în Spania şi nu are performanţe în cea mai prestigioasă competiţie intercluburi europeană, este cu adevărat remarcabil. De asemenea, nici în Franţa nu a activat, totuşi minutul de omagiu a avut loc pe Parc des Princes, înainte de meciul PSG – Liverpool din UCL”, a adăugat el.
„M‑am întrebat ce explică un fenomen atât de neobișnuit şi am găsit un singur răspuns: dincolo de palmares, Miră Lucescu a lăsat o amprentă profundă, solidă şi pozitivă în inimile celor care l‑au cunoscut – antrenori, jucători, români, străini, prieteni sau adversari. Nu oare aceasta reprezintă cea mai mare realizare a unei vieţi?”, a concluzionat jurnalistul.
Lucescu a fost înmormântat cu onoruri militare
Miră Lucescu, decedat la vârsta de 80 de ani, a fost înmormântat, vineri, cu onoruri militare la Cimitirul Bellu din Capitală, într-un eveniment la care au participat aproximativ două sute de persoane, printre care reprezentanţi ai lumii fotbalistice, antrenori, jucători, oficiali şi iubitori ai acestui sport.
La sosire, sicriul fostului selecţioner, acoperit cu drapelul României, a fost întâmpinat de fanfara Jandarmeriei Române.
În momentul în care sicriul a fost așezat în cavoul familiei, la intrarea în Cimitirul Bellu, Miră Lucescu a primit ultimele aplauze ale celor prezenţi.
Conform dorinţei familiei, prezenţa la slujba religioasă şi la ceremonia de înmormântare a fost restrânsă strict la apropiaţi. Totuşi, circa 100 de pasionaţi de fotbal au reuşit să urmărească ceremonia de înhumare.
Pe ultimul drum au mers alături de Miră Lucescu oficialităţi, conducători de cluburi, antrenori şi mulţi dintre foştii săi jucători: Miră Rednic, Gheorghe Hagi, Ionuţ Lupescu, Ioan Ovidiu Sabău, Dănuţ Lupu, Marius Şumudică şi Florin Constantinovici, alături de foştii sponsori George Copos, Vasile Şiman şi Gigi Neţoiu şi politicianul Miră Geoană.
Corpul neînsufleţit al celui mai titrat antrenor român din istoria fotbalului a stat la dispoziţia publicului timp de două zile pe Arena Naţională, unde aproximativ 15 000 de persoane i-au adus un ultim omagiu.
Ioan Andone: Eu cred că fotbalul l‑a omorât în mare parte
Miră Lucescu a decedat marţi, în jurul orei 20:30, la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti, unde fusese internat de peste o săptămână după ce a avut un incident în timpul unei şedinţe tehnice premergătoare unui antrenament al naţionalei.
Ulterior, a suferit un infarct, iar starea sa de sănătate s‑a înrăutăţit, fără a mai răspunde la tratament.
Ioan Andone, tehnician al cărui parcurs profesional a fost profund influenţat de Miră Lucescu, a declarat marţi seara că decesul marelui antrenor a fost favorizat de implicarea sa în echipa naţională, în încercarea de a califica România la Cupa Mondială.
„Cred că fotbalul l‑a omorât în mare parte. Nu mai avea motive să fie la Istanbul sau la naţională, cred că asta i‑a pus capul pe sus. Nu ştiu medicină, dar consider că ultima perioadă, atât la naţională, cât şi la club, a agravat afecţiunile pe care le avea, căci nu era vorba doar de una”, a explicat Andone pentru DigiSport.
O scurtă biografie a lui Lucescu
Fost jucător internaţional și unul dintre cei mai titraţi antrenori din istoria fotbalului, Miră Lucescu s‑a născut pe 29 iulie 1945, în Bucureşti.
A condus naţionala României între 1981‑1986, calificând echipa la Euro ’84 din Franţa. În acest interval a dirijat 59 de partide pentru naţională. Ulterior a antrenat Dinamo Bucureşti (din 1986), cu care a cucerit un titlu de campionat (1989‑1990) și două Cupe ale României (1985‑86 şi 1989‑90), ajungând în semifinalele Cupei Cupelor în 1990.
În vara anului 1990 s‑a transferat în Italia, unde a preluat comanda echipelor Pisa, Brescia și Reggiana. Înapoi în ţară, în 1997, a preluat Rapid Bucureşti, cu care a câştigat Cupa României în 1998.
La 30 noiembrie 1998 a fost numit şef al tehnicii la Internazionale Milano, însă a fost demis în martie 1999. S‑a întors la Rapid, unde a obţinut titlul de campionat în sezonul 1998‑99.
Din 2000‑2002 a antrenat Galatasaray Istanbul, câştigând Supercupa Europei în 2000 şi campionatul Turciei în 2002. În vara anului 2002 s‑a mutat la rivalul Beşiktaş, cu care a câştigat campionatul în primul sezon şi a ajuns în sferturile Cupei UEFA.
Pe 16 mai 2004 a preluat şefia echipei ucrainene Şahtior Doneţk, pe care a transformat într‑una dintre puterile europene. Sub comanda sa, Şahtior a strâns opt titluri de campioană (2005, 2006, 2008, 2010‑2014), şase Cupe ale Ucrainei (2004, 2008, 2011‑2013, 2016) şi şapte Supercupe (2005, 2008, 2010, 2012‑2015), iar în 2009 a câştigat Cupa UEFA, învingând Werder Bremen cu 2‑1. În 2013 a devenit cel mai longeviv antrenor al clubului, iar în 2014 a primit pentru a patra oară titlul de cel mai bun antrenor din Ucraina.
După perioada petrecută la Şahtior, a condus FC Zenit Sankt Petersburg (2016‑2017) şi, ulterior, echipa naţională a Turciei (2017‑2019).
Pe 6 august 2024 a revenit oficial la funcţia de selecţioner al naţionalei României, pe care o ocupase cu 38 de ani în urmă, şi şi-a încheiat mandatul pe 2 aprilie 2026.
