Pământul nu a arătat întotdeauna așa cum îl știm astăzi. După dispariția dinozaurilor, acum 66 de milioane de ani, planeta a petrecut perioade îndelungate într-o stare mult mai caldă, de tip „seră” – fără calote glaciare mari, cu niveluri mai ridicate ale mărilor și cu un climat mai tropical în multe regiuni.
O echipă internațională condusă de Universitatea din Southampton a raportat că nivelul calciului dizolvat în oceane a scăzut cu mai mult de jumătate în ultimele 66 de milioane de ani. În opinia cercetătorilor, această schimbare chimică ar fi putut contribui la extragerea dioxidului de carbon din atmosferă și la „blocarea” lui pe termen lung, reducând treptat temperatura planetei.
Autorul principal al studiului, David Evans, a descris modul în care s-ar fi produs această transformare: „Rezultatele noastre arată că nivelurile de calciu dizolvat erau de două ori mai mari la începutul erei Cenozoice, la scurt timp după ce dinozaurii cutreierau planeta, comparativ cu cele de astăzi.”
Când aceste niveluri erau ridicate, oceanele funcționau diferit, stocând mai puțin carbon în apă și eliberând mai mult dioxid de carbon în atmosferă. Pe măsură ce nivelurile de calciu au scăzut, CO2 a fost extras din atmosferă, iar temperatura Pământului a urmat aceeași tendință, scăzând cu până la 15–20 de grade Celsius.
Studiul nu susține că doar calciul explică întreaga poveste a răcirii Pământului. Clima pe zeci de milioane de ani este influențată de mulți factori: tectonica plăcilor, emisiile vulcanice, formarea munților și eroziunea, schimbările curenților oceanici, evoluția vieții și altele. Însă cercetarea arată că chimia oceanelor nu este doar un „jurnal” pasiv al schimbărilor climatice, ci poate fi unul dintre motoarele acestora.
Dacă echipa are dreptate, unul dintre motivele pentru care Pământul a devenit o planetă cu ghețuri permanente este faptul că oceanele și-au schimbat treptat „regulile interne” privind stocarea carbonului. Scăderea calciului nu a fost doar un fenomen care a însoțit răcirea planetei, ci ar fi putut contribui activ la aceasta, reducând constant nivelul de CO2 din atmosferă și menținându-l scăzut.
Partea fascinantă este că o transformare climatică uriașă, desfășurată pe parcursul a zeci de milioane de ani, ar putea fi legată, cel puțin parțial, de ceva aparent banal: cantitatea de calciu din oceane.
